Viața despre care vorbesc aici este o ea, o jumătate, un Yang la Ying, o completare, o aspirație, o dorință, un vis, poate. ea este motivul pentru care merită să mă trezesc dimineața, pentru care încerc să fiu mai bun în fiecare zi(atât din perspectiva lucrurilor pe care le fac, cât și a celor pe care le simt). Să vă povestesc puțin despre viața mea, așa cum arată ea prin ochii mei, pentru că, în realitate, Ea e mult mai departe de superlativ decât aș putea eu săo descriu.
Ea este mă surprinde în fiecare zi. Ea e plină de energie și mă urmărește pe oriunde mă apucă gândul să mă duc. Sare cu mine de pe vârfurile munților, cu placa în picioare și se luptă să ajungă jos înaintea mea, ca să poată să îmi facă în ciudă 🙂 Ea știe că asta mă ambiționează și mă întărâtă. Ea vine vineri seara la mine și ne luăm să mergem să ne facem de cap prin Bucureștiul ăsta plin de locuri frumoase. Ne place să dansăm împreună – ne place aceeași muzică și nu ne e frică să experimentăm stiluri noi.
Nu ne interesează părerea majorității.
Viața mea vrea să o duc în fiecare seară într-un loc nou, să îi fac mici surprize. Nu contează că stăm la masa vecină și că mâncăm itemul 3 din meniu în loc de itemul 2 sau că am dus-o într-un loc de care nu mai știa aproape nimeni. Ea mă înscrie la cursurile ei de dans sau pictură, unde mă duce și mă duc cu ea din plăcere. Ea îmi înțelege și iubește pasiunile, la fel de mult cu le iubesc și înțeleg eu pe ale ei.
Ea vrea să fie liberă, vrea să zboare, să danseze, să cânte, să fie fericită. Ea este mereu înconjurată de oameni frumoși, care o admiră pentru aura pe care o răspândește. Ea este singura care mă poate scoate din starea de neliniște înaintea unui eveniment important, ea este singura care mă poate deconecta în momentele în care mă cufund prea tare în proiectele la care iau parte.
Cine este ea?
Cine ar putea fi ea?
Încă nu știu, pentru că dacă aș ști, ea ar fi viața mea.
p.s. articolul e scris pentru concursul de pe blogul Simonei Tache, unde poate o să câștig pizza pe viaţă de la Zaza Pizza
p.p.s. Articolul putea să fie despre viață, concepții rebele, adolescentine și mi s-a părut tern, lipsit de conținut. Scriu despre Ea, pentru că așa o văd, așa o visez și mă ajută să o definesc mult mai clar. Sper că v-a plăcut călătoria prin interiorul meu 🙂
p.p.p.s dacă v-a plăut așa de mult, sunt gata să împart pizza(dacă o câștig), cu fiecare persoană care comentează(decent și frumos) la articolul ăsta 🙂
Sweet! E prima oara cand vad ceva de genul la tine pe blog…
It’s impressing… nu stiam latura asta a lui Titus…
Adevarul e ca ti-ai aratat alta fata cu acest articol 🙂 Stiu de concurs dar nu m-am bagat….Nu ma intreba dc:-p Ca sa te sustin pe tine poate :))
Hey.
Te citesc de ceva timp si-mi place cum scrii. Am apreciat mereu pragmatismul si realismul cu care scrii, plus conectarea la media si online de care dai dovada.
Acum ai scris din corazon, fara patima,dar cu suflet si se vede ca tu crezi cu adevarat ce-i dincolo de cuvintele de mai sus. Sinceritatea asta dezarmanta ma face sa zambesc in miez in de noapte si sa ma gandesc la lucruri mai bune. Ai atins o coarda sensibila. Asta apropo de impactul lucrurilor pe care le facem zi de zi.
Frumos sfarsit pentru o zi cat se poate de proasta. Multumesc.
@pask ti-am zis și pe gtalk 🙂
@gazutza Thanks de susținere, apreciez. Apropo, felicitări pentru telefonul de la Modu
@Mada Mă bucur că am reușit să fac și pe altcineva să zâmbească, prin articolul ăsta. De pe drum spre casă jubilam la gândul că o să îl scriu.
Îmi pare rău că ai avut o zi proastă, sper ca azi să fie mult mai bine.
Frumos articol, Titus! Si interesant modul de abordare a temei concursului, cu afisarea unei originalitati aparte. Profund, as putea spune!
No acum, o pizza ar fi buna. Mai ales in sesiune candd mananci cam la intervale exagerate, da e bine ca mai oamenii concursuri cu mancare, se mai gandesc la sanatate noastra. :))
In alta ordine de idei: Eu vorbeam de alt concurs, ala de la pizza hut. ca tot s-au apucat toate companiile de junk de concursuri din astea.
@laurentiu, nu știam de celălalt concurs. O să mă uit. Deci ești primul comentator pragmatic de la articolul ăsta, cum te simți?
@titus, Excelent:))
Sincer, la inceput am crezut ca vorbesti despre pizza .. avand in vedere ca asa ai descris link-ul pe facebook .. si cat de mult m-am bucurat ca vorbesti despre o persoana .. foarte frumos. Bafta El-ule, in a o gasi pe Ea 🙂
@daiana Uite ăsta e un efect pe care nu contam 🙂 trecerea de la pizza la Ea
extraordinar articolul si trebuie sa recunosc, te invidiez ca o ai pe ea si in acelasi timp ma bucur ca “intalnesc” oameni care ii pot face complimente, care ii pot sopti la ureche cuvinte dragi…oameni adevarati …bafta noua!!!
Mă bucur că ți-a plăcut articolul. Nu mă invidia, pentru că nu o am decât în mintea mea. Încă încerc să caut materializarea ei…